EP. 2 - PIESA DE TEATRU VIA EMAIL

Deviza agentiei de publicitate Gruppefruit are un caracter mobilizator si in acelasi timp este usor de retinut: Munca Te Face Liber. La fel ca majoritatea angajatilor, F. era un fidel adept al intelepciunii corporatiste, precum si un mare iubitor al libertatii - insa nu astfel conditionata. 

Exersa libertatea de mai bine de doua saptamini pe plaja virgina de la Vama Veche si avea intentia s-o prelungeasca, cu atit mai mult cu cit de aceasta data ea avea un chip si un nume: Marga, o incintatoare bruneta cu ochii ingustati spre timple, pe care-o cunoscuse in perioada convalescentei de dupa ultima operatie de inlaturare a unor lobi hepatici cirozati, la Spitalul 9. Povestea cu inlocuirea tiglelor era ticluita de la un capat la altul, nimic altceva decit o gogoasa pe care naivul Dacian avea s-o inghita nemestecata, cu toata garnitura ei de nuanta feldgrau. Prevazind succesul intrigii isi freca palmele, apoi se intoarse pe spate, clipind catre o pereche de pescarusi care se imperecheau in zbor.

Raportul de dimineata se tinea la Grapefruit intr-o fosta debara de dimensiuni minuscule, fara aerisire, imbibata de fumul tigarilor de foi pe care Dacian il expulza cu o cadenta de locomotiva Malaxa. 

Alura sa de fost atlet in retragere il obliga sa adopte o pozitie de contorsionist, cu care reusea sa umple trei patrimi din spatiu, restul raminind la dispozitia interlocutorului precum si a unei mumii in marime naturala a fondatorului agentiei, primita in dar de la New York. De aceasta data respiratia sefului combina un puternic accent de Prozac, ceea ce de regula marturisea dorinta acestuia de a mari productivitatea in departament, folosind metoda exemplului dat de cel mai inalt in grad. 

Astfel stimulat il intimpina pe kapowriterul M. (Maiorica) asociat la conducerea departamentului, care dupa prima inspiratie simti efectul nemilos al gazelor toxice din incapere, manifestindu-se sub forma senzatiei de moarte iminenta. - Am primit chiar acum un mesaj de la F. prin care cere prelungirea concediului, mai are nevoie de o saptamina pentru a-si supraetaja vila, zise D. E o pretentie neobisnuita, dar atita vreme cit nu vrea o marire de salar, zic sa-i facem pe plac...

Kapowriterul M. stråmba din nas- ceea ce era o performanta, avand in vedere ca era mignon. Ce e, måna mea dreapta? intreba Dacian intre doua puternice junghiuri miocardice. Nu-mi miroase a bine, raspunse M. E normal, m-am basit, raspunse Dacian cu un zambet complice. Aseara am mancat linte. M-am certat cu nevasta-mea si m-a lasat nemancat, asa ca a trebuit sa comand o ciorba de linte de pe Amazon Dot Com. Hmm, raspunse M. caruia nu-i placeau veleitatile naratoricesti ale lui Dacian. Nu...eu ziceam de F. Cred ca iar pregateste un bluff. Ce vrei sa spui? intreba Marele Dacian, pe fundalul Carminei Burana care incepuse subit sa se auda din peretii claustralei mitingrum. M. se ridica in picioare. Statura lui capata accente dramatice iar vocea baritonala si sexy spuse un singur cuvant: Nu stiu.

M. se sui in jeepul sau Daimler - Mahler si demara in tromba cu 3 km/h. Gandurile i se buluceau in minte cu o furie subatomica, lucru tradus la nivelul soselei prin repetate incalcari ale benzii continue. 

Seara, Centrul de Statistica a Populatiei avea sa constate cu indurerare micsorarea numarului de pensionari cu 3 exemplare. Dar M. era prea preocupat... Futu-l sa-l fut pe acest F. isi spuse el stergandu-si spumele furiei de pe camasa Janine. Intai mi-a furat ideea de Nobel, apoi biroul, parcela aia de pamant de la Snagov si acuma isi bate joc de mine? Isi mai face un etaj la casa? Da' a uitat bou' ca si-a mai facut inca 17 de un an incoace? Te pomenesti ca-si face un zgarie nori si vrea sa-si deschida un imperiu mediatic! 

Nu, nu, nu nega M. din cap si odata cu negatul se misca soseaua - cand la stanga cand la dreapta. Ma duc dupa el, isi mai spuse el, insurubandu-si piciorul in pedala acceleratiei, neobservand o turista evreica batrana care hranea porumbeii in mijlocul soselei.  Buf. Deh..

Dar nu apuca sa parcurga bulevardul Eroii Filatelisti pana la capat, ca se trezi urmarit de sirenele sacaitoare ale unui echipaj de politie. M. incetini cu ajutorul unui stalp de electricitate. Politistul se dadu jos si se apropie de masina lui M. Vru sa-si duca doua degete la chipiu, dar si-l uitase la masina, asa ca se intoarse, isi lua chipiul si-l puse pe cap, se duse din nou la masina lui M., isi duse doua degete la chipiu, dar M. i-o lua inainte: Ce vrei bai pula? 

Politistul se mira pret de cateva secunde, pana isi dadu seama ca-l ustura pielea de pe frunte: ’Traiti, permiteti sa va importunez. Tocmai ce ati comis o contraventie. Adica? zise M. nerabdator. Adica ati calcat o batrana evreica si daca va dau in gat, Asociatia Evreilor Ucisi si Meckan Erik & Son imi vor da o recompensa de 10.000 de dolari. M. pufni dispretuitor, scuipandu-l absolut fortuit pe politist. 10.000, pula? se reasigura el. Exact, raspunse politistul caruia deja incepusera sa-i amorteasca degetele lipite de chipiu. M. se scotoci in buzunarul Dolce & Gabbana. Scoase o punga de un leu plina cu bani. Ia pula de-aici 100.000 si du-te sanatos. Politistul rosi ca o virgina proaspat sedusa, insfaca banii si se duse. 

M. zambi subtire, ca un vechi descendent al Familiei Paleologu, ce era: Nataraul...daca ar sti el ca i-am dat tolari (n.a. moneda nationala slovena) si nu dolari...
Deja incepuse sa se cracaneze de ziua, asa ca M. isi infipse inca o data piciorul in acceleratie, motivat de gandurile vindicative adresate lui F.

- va urma - 

UN FEL DE TEATRU RADIOFONIC GENERAT VIA EMAIL CU EX-COLEGUL G.

“... La sfirsitul anului 1938, Fuhrerul Germaniei Adolf Hitler l-a convocat pe arhitectul sau Albert Speer pentru a-i incredinta o lucrare urgenta, un edificiu cu sali si saloane de dimensiuni enorme: noua Cancelarie a Reichului. "Trebuie sa mearga foarte repede si totusi sa iasa ceva solid. De cit timp ai nevoie?" Dupa citeva minute de gindire arhitectul a raspuns: "La-nceputul anului viitor, mein Fuhrer, va voi anunta incheierea lucrarilor".

Cheltuielile au fost estimate la 6 miliarde Reichsmarks, iar ca sa se poata respecta termenul foarte strins au fost angajati 4.500 de lucratori cu un regim de munca in doua schimburi.

La 15 martie 1939, in cladirea de curind terminata, presedintele cehoslovac Hacha semna supunerea tarii sale...


Draga Dacian,

Chiar daca nici prin volum, si nici prin cheltuieli, eforturile la care m-am inhamat in concediul asta nu ating anvergura celor investite la ridicarea Cancelariei - caci zugravirea casei, schimbarea acoperisului, repararea gardului si vopsirea timplariei nu sunt decit niste banale lucrari de intretinere - exista totusi o dimensiune pe care mi-e teama ca ajung s-o depasesc: durata.

Raspunzatori de aceasta, in ordine alfabetica: mesterii Sawetzky Karol si Hajdu Ferencz cu echipele lor, oameni calificati dar care, in dosul meritelor profesionale, ascund un singur - totusi mare - defect: nu sunt membri ai partidului nazist. Acesta, cred, este motivul pentru care ei nu-mi vor putea anunta, batind din calcaie, incheierea lucrarilor in ziua de 2 august, asa cum convenisem. Aceasta mi-ar fi permis sa fiu prezent la Groupfruit luni, 4 august, dupa cum deja am convenit.

Adaugat acestei probleme de ritm acuz si vremea extrem de schimbatoare: chiar in acest moment o furtuna a silit oamenii sa intrerupa munca si sa se adaposteasca in garaj - se pare ca si aceasta zi de lucru e compromisa.

Lucrarile sunt pe trei sferturi gata dar sefii de echipa imi cer citeva zile in plus... ceea ce inseamna ca finalizarea se amina pentru mijlocul saptamanii viitoare. Nu cred ca e bine sa intrerup lucrarile, asa ca, daca e posibil (si doar daca prin aceasta absenta nu aduc prejudicii agentiei) te rog sa aprobi prelungirea concediului meu cu inca o saptamina.

Eu am sa iau legatura cu Clitoria cit de curind, telefonic, pentru a sti ce ai hotarit si ce am de facut.

Multumesc,
F.”

F. parcurse cu un ochi de corector cele tocmai scrise: nu descoperi nici o greseala. Adauga, dupa un scurt dar intens moment de gindire, o virgula, apoi apasa cu degetul pe tasta Send: mesajul disparu fulgerator de pe ecranul laptopului si se angaja cu viteza pe caile intortocheate ale retelei electronice.

- va urma - 

PUBLICAT IN DILEMA ACU VREO 2 ANI...

Pe KM patrat.


8200 de bucuresteni pe kilometru patrat. Canicula, praf, noxe, måncare regurgitata, 8200 de nasuri care-si trag mucii, galagie, injuraturi, mii de du-te-n ma-ta pe zi, mii de mame provinciale sau indigene atinse de balacareala nesimtitilor. Bitum incalzit, 8200 de preputuri lubrice care asteapta lasarea serii sau poate 16.400 de ovare care incearca sa-si indeplineasca functiile fiziologice conform unui ritual imuabil – cel al vietii.

Stiri cu copii violati, incendii devoratoare, inundatii hulpave si 16.400 de ochi care privesc cu aviditate, care traiesc din voma pe care o vad, care respira dejectiile pe care le aud la stirile de la ora la care altadata se lua ceaiul. 8200 de creiere pe kilometru patrat, majoritatea dintre ele gåndindu-se la cum sa faca bani, cum sa-si faca tavan fals, sa-si puna spoturi luminoase, cum sa ia un leasing, cum sa fenteze apocalipsa.

Sute de mii de idile in tot orasul, deceptii, adultere, incesturi, atingeri intamplatoare, o glezna, un sfårc, sau direct, o måna pe cur. De fapt, mii de måini ale tot atåtor mii de homo cavernis – moronicus care il fac pe Darwin sa-i fie rusine de teoria lui. Mii de adolescente pe kilometru patrat care viseaza la dragoste adevarata, la un bemveu bot de rechin, la un pictorial intr-o revista, la mai putina celulita - mii de kilograme de celulita colectata de pe zeci de mii de picioare, burti si coapse, care vor putina celebritate - macar cele 15 minute promise de miile de filme americane.

Ziua moare si se lasa noaptea incerta cu miile ei de intromisiuni pe kilometru patrat. Mii de femei care gem, barbati care gem, fluide care se scurg ca intr-un Beckett deprimant, neerotic, nevrotic si ticsit. Canalele colcaie de deziluzii si de incercari nereusite. Paradisul tåntarilor si al paienjenilor care violeaza sute de mii de epiderme prea alienate sa mai produca anticorpi. Respiratii, milioane, care trag cu nesat de burta ozonului care se estropiaza pe zi ce trece, precum o vaca sfånta uitata la mama dracului.

Cåndva, intre 3 si 4 dimineata, kilometrul patrat se destinde. Isi mai trage si el sufletul. Se gåndeste la zorii unei noi zile, la perioada interbelica, sau de dinainte. Poate se gåndeste la Malaxa, la halvaua de altadata, la bataile cu flori de la sosea. La sarete, la calutii care tropaiau cu potcoavele piatra cubica de pe bulevarde. La Capsa. La Majestic. Dar ceasul biologic ticaie ca o bomba care-ti sopteste atingåndu-ti lobul urechii si apoi hapaind-o pe de-a intregul: TIC ,TAC, TIC...
Gata. A trecut.

Ziua se tåråie ca o curva batuta si violata de salbatici si marile companii se trezesc la ceea ce generic este numit “viata`”. Mii de gulere albe, de costume apaca, butoni lucitori, telefoane, indici, grafice, power pointuri, slide-uri, proiectii, teorii, research, råsete, strånsete de måini. Litri de transpiratie pasati de la unul la altul prin strångeri cordiale de måini, luaturi prietenesti de gåt.
Altundeva oamenii mor, altii sunt dezhumati, altii putrezesc intr-o casa vagon in care nimeni nu mai cauta si-n ultima camera. Ciocli pamåntii la fata (mimetism profesional) sapa apatici groapa dupa groapa, långa groapa, peste groapa. Mortii stau cuminti, ca intr-o parcare subterana. La suprafata jocul continua: OK, SUPER, TE PUP...mii si mii in fiecare secunda. Sunt pupat si raspupat, transpupat si metapupat. Nici nu mai exist, ingropat intre atåtia oameni, idei, atingeri, organe, urari, lovituri, masini, cåini, reclame, etc., Intre atåtia etcetera.

Si e mai bine ca nu ma mai regasesc. Probabil ca m-as enerva.