EP. 2 - PIESA DE TEATRU VIA EMAIL

Deviza agentiei de publicitate Gruppefruit are un caracter mobilizator si in acelasi timp este usor de retinut: Munca Te Face Liber. La fel ca majoritatea angajatilor, F. era un fidel adept al intelepciunii corporatiste, precum si un mare iubitor al libertatii - insa nu astfel conditionata. 

Exersa libertatea de mai bine de doua saptamini pe plaja virgina de la Vama Veche si avea intentia s-o prelungeasca, cu atit mai mult cu cit de aceasta data ea avea un chip si un nume: Marga, o incintatoare bruneta cu ochii ingustati spre timple, pe care-o cunoscuse in perioada convalescentei de dupa ultima operatie de inlaturare a unor lobi hepatici cirozati, la Spitalul 9. Povestea cu inlocuirea tiglelor era ticluita de la un capat la altul, nimic altceva decit o gogoasa pe care naivul Dacian avea s-o inghita nemestecata, cu toata garnitura ei de nuanta feldgrau. Prevazind succesul intrigii isi freca palmele, apoi se intoarse pe spate, clipind catre o pereche de pescarusi care se imperecheau in zbor.

Raportul de dimineata se tinea la Grapefruit intr-o fosta debara de dimensiuni minuscule, fara aerisire, imbibata de fumul tigarilor de foi pe care Dacian il expulza cu o cadenta de locomotiva Malaxa. 

Alura sa de fost atlet in retragere il obliga sa adopte o pozitie de contorsionist, cu care reusea sa umple trei patrimi din spatiu, restul raminind la dispozitia interlocutorului precum si a unei mumii in marime naturala a fondatorului agentiei, primita in dar de la New York. De aceasta data respiratia sefului combina un puternic accent de Prozac, ceea ce de regula marturisea dorinta acestuia de a mari productivitatea in departament, folosind metoda exemplului dat de cel mai inalt in grad. 

Astfel stimulat il intimpina pe kapowriterul M. (Maiorica) asociat la conducerea departamentului, care dupa prima inspiratie simti efectul nemilos al gazelor toxice din incapere, manifestindu-se sub forma senzatiei de moarte iminenta. - Am primit chiar acum un mesaj de la F. prin care cere prelungirea concediului, mai are nevoie de o saptamina pentru a-si supraetaja vila, zise D. E o pretentie neobisnuita, dar atita vreme cit nu vrea o marire de salar, zic sa-i facem pe plac...

Kapowriterul M. stråmba din nas- ceea ce era o performanta, avand in vedere ca era mignon. Ce e, måna mea dreapta? intreba Dacian intre doua puternice junghiuri miocardice. Nu-mi miroase a bine, raspunse M. E normal, m-am basit, raspunse Dacian cu un zambet complice. Aseara am mancat linte. M-am certat cu nevasta-mea si m-a lasat nemancat, asa ca a trebuit sa comand o ciorba de linte de pe Amazon Dot Com. Hmm, raspunse M. caruia nu-i placeau veleitatile naratoricesti ale lui Dacian. Nu...eu ziceam de F. Cred ca iar pregateste un bluff. Ce vrei sa spui? intreba Marele Dacian, pe fundalul Carminei Burana care incepuse subit sa se auda din peretii claustralei mitingrum. M. se ridica in picioare. Statura lui capata accente dramatice iar vocea baritonala si sexy spuse un singur cuvant: Nu stiu.

M. se sui in jeepul sau Daimler - Mahler si demara in tromba cu 3 km/h. Gandurile i se buluceau in minte cu o furie subatomica, lucru tradus la nivelul soselei prin repetate incalcari ale benzii continue. 

Seara, Centrul de Statistica a Populatiei avea sa constate cu indurerare micsorarea numarului de pensionari cu 3 exemplare. Dar M. era prea preocupat... Futu-l sa-l fut pe acest F. isi spuse el stergandu-si spumele furiei de pe camasa Janine. Intai mi-a furat ideea de Nobel, apoi biroul, parcela aia de pamant de la Snagov si acuma isi bate joc de mine? Isi mai face un etaj la casa? Da' a uitat bou' ca si-a mai facut inca 17 de un an incoace? Te pomenesti ca-si face un zgarie nori si vrea sa-si deschida un imperiu mediatic! 

Nu, nu, nu nega M. din cap si odata cu negatul se misca soseaua - cand la stanga cand la dreapta. Ma duc dupa el, isi mai spuse el, insurubandu-si piciorul in pedala acceleratiei, neobservand o turista evreica batrana care hranea porumbeii in mijlocul soselei.  Buf. Deh..

Dar nu apuca sa parcurga bulevardul Eroii Filatelisti pana la capat, ca se trezi urmarit de sirenele sacaitoare ale unui echipaj de politie. M. incetini cu ajutorul unui stalp de electricitate. Politistul se dadu jos si se apropie de masina lui M. Vru sa-si duca doua degete la chipiu, dar si-l uitase la masina, asa ca se intoarse, isi lua chipiul si-l puse pe cap, se duse din nou la masina lui M., isi duse doua degete la chipiu, dar M. i-o lua inainte: Ce vrei bai pula? 

Politistul se mira pret de cateva secunde, pana isi dadu seama ca-l ustura pielea de pe frunte: ’Traiti, permiteti sa va importunez. Tocmai ce ati comis o contraventie. Adica? zise M. nerabdator. Adica ati calcat o batrana evreica si daca va dau in gat, Asociatia Evreilor Ucisi si Meckan Erik & Son imi vor da o recompensa de 10.000 de dolari. M. pufni dispretuitor, scuipandu-l absolut fortuit pe politist. 10.000, pula? se reasigura el. Exact, raspunse politistul caruia deja incepusera sa-i amorteasca degetele lipite de chipiu. M. se scotoci in buzunarul Dolce & Gabbana. Scoase o punga de un leu plina cu bani. Ia pula de-aici 100.000 si du-te sanatos. Politistul rosi ca o virgina proaspat sedusa, insfaca banii si se duse. 

M. zambi subtire, ca un vechi descendent al Familiei Paleologu, ce era: Nataraul...daca ar sti el ca i-am dat tolari (n.a. moneda nationala slovena) si nu dolari...
Deja incepuse sa se cracaneze de ziua, asa ca M. isi infipse inca o data piciorul in acceleratie, motivat de gandurile vindicative adresate lui F.

- va urma -